boierii, s.f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.
s. (înv.) arhonie, căftănie.
s. f. (sil. bo-ie-), art. boiería, g.-d. art. boieríei; pl. boieríi, art. boieríile
f. (în societatea feudală) 1) Rang de boier. 2) Situație de boier. 3) Funcție înaltă în ierarhia administrativă a statului. 4) fig. fam. Comportare ca de boier. [Art. boieria; G.-D. boieriei; Sil. bo-ie-ri-e] /boier + suf. ~ie