bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
tranz. 1) (sume de bani) A scădea din valoarea unei facturi ca despăgubire. 2) (prețuri) A micșora prin rabat. /<fr. bonifier
intranz. A deveni superior din punct de vedere calitativ; a se ameliora; a se îmbunătăți. /<fr. bonifier