s.n. (Franțuzism) Cod de maniere elegante al înaltei societăți. – Din fr. bon ton.
s. n.
s.m. – Distincție, eleganță. Fr. bon ton. Astăzi fam.
s.n. (Rar; adesea ironic) Atitudine, ansamblu de reguli de purtare care trebuie respectate de cineva care dorește să fie pe placul așa-zisei bune societăți. [< fr. bonton].
s. n. ansamblu de reguli de purtare respectate în așa-zisa societate aleasă. (< fr. bonton)