definiția bonul definiție dex

bonuri, s.n. 1. Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă, un bun etc. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ♢ Bon de tezaur = obligație emisă de stat pentru sumele împrumutate pe termen scurt și pentru care statul plătește dobândă. – Din fr. bon.

s. n., pl. bónuri

n. 1) Document care dă deținătorului dreptul să primească suma indicată pe el sau să procure anumite lucruri. 2) Notă (de plată) cu care se achită sau se ridică marfa într-un magazin. 3) fin. Hârtie de valoare, emisă de stat sau de o instituție bancară. ♢ ~ de tezaur obligație emisă de stat pentru a obține împrumuturi (cu dobândă) de la cetățeni sau de la bănci. /<fr. bon

s.n. – Bilet pe baza căruia se eliberează un bun, o marfă etc. Fr. bon. – Der. (din fr.) bonifica, vb.; bonificație, s.f.

s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon].

s. n. 1. dovadă, înscris care autorizează pe deținător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc. 2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private. (< fr. bon)