borduri, s.n. Marginea din stânga sau cea din dreapta a punții unei ambarcații (mari). ♢ Jurnal de bord = registru în care se înregistrează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcații sau a unui avion. ♢ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcație; p. anal. în avion. ♢ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.
n. 1) mar. Fiecare dintre cele două părți laterale ale punții unei nave. 2) Fiecare dintre cele două margini ale aripii unui avion. ♢ De ~ referitor la navigație. La ~ pe puntea unei nave (sau într-un avion). A arunca peste ~ a părăsi, a renunța la ceva ca fiind nefolositor; a înlătura. /<fr. bord, germ. Bord
s.n. – Margine din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s.n. (margine răsfrântă a calotei pălăriei). Fr. bord. – Der. bordură, s.f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder.
s.n. – 1. (Trans.) Piatră, pietricică. – 2. (Trans.) Bulgăre de pămînt uscat. Origine necunoscută. Ar putea fi o formație spontană, pornind de la botf-. După Diculescu, Elementele, 490, provine din lat. *bŏlĭdum ‹ βωλώδης „plin de cocoloașe”; această opinie a fost adoptată de Giuglea, Dacor., III, 594, care face din bord baza lui bordei. – Der. bordan, s.m. (stîncă); bordos, adj. (puternic, viteaz).
s.n. 1. Fiecare dintre coastele laterale ale punții unei nave; (p. ext.) nava însăși. ♢ De bord = referitor la navigație. ♢ Pe (sau la) bord = pe puntea unei nave sau în avion. 2. Marginea unui profil de aripă de avion. ♢ A arunca peste bord = a înlătura. 3. (Rar) Țărm de mare. 4. (Rar) Margine a unui obiect, a unui profil, a unei figuri etc. [< it. bordo, cf. fr. bord, germ. Bord].