, borteliți, -te, adj. (Reg.) Găurit2. – V. borteli.
adj. v. găurit, perforat, scobit, sfredelit, străpuns.
bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.
vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. borteleáscă
tranz. pop. A acoperi cu borți; a găuri. /bortă + a sfredeli