(fam.) s. m., pl. boschetári
boschetari, -e s.m. și f. Persoană fără adăpost, care doarme prin parcuri; vagabond. ♢ (Peior.) Persoană cu apucături dubioase. – Din boschet + suf. -ar.
boschetari s.m. vagabond care se adăpostește în timpul nopții în parcuri, sub poduri.