botanici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ♢ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.
botanici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ♢ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.
Care ține de botanică; propriu botanicii. ♢ Grădină ~că instituție de cercetări științifice, care dispune de o grădină cu plante vii cultivate (în condiții naturale sau în seră). /<fr. botanique
Care ține de botanică; propriu botanicii. ♢ Grădină ~că instituție de cercetări științifice, care dispune de o grădină cu plante vii cultivate (în condiții naturale sau în seră). /<fr. botanique
adj. Referitor la plante. ♢ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].
adj. Referitor la plante. ♢ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].
I. adj. referitor la botanică. o grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique)
s. f., g.-d. art. botánicii
f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor. [G.-D. botanicii] /<fr. botanique