brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 brănuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. brănuiáscă