s.f. Ritm lent de articulare a cuvintelor, care se întâlnește în unele boli nervoase; bradiartrie. – Din fr. bradylalie.
s. f., art. bradilalía, g.-d. bradilalíi, art. bradilalíei
s.f. Ritm lent în articularea cuvintelor; bradiartrie. [Gen. -iei. / < fr. bradylalie, cf. gr. bradys – lent, lalein – a vorbi].
s. f. tulburare de limbaj constând în încetinirea ritmului articulării cuvintelor; bradiartrie, bradiglosie. (< fr. bradylalie)