branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher.
vb., ind. prez. 1 sg. branșéz, 3 sg. și pl. branșeáză, 1 pl. branșăm; ger. branșând
vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher].
vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher)