, conopide, s.f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunzele lunguiețe și groase și cu o inflorescență cărnoasă comestibilă în formă de căpățână, de culoare alburie (Brassica oleracea, var. botrytis). ♦ Inflorescența acestei plante. – Din ngr. kunupídi.
f. 1) Plantă erbacee legumicolă cu inflorescență în formă de căpățână cărnoasă, de culoare albă. 2) Inflorescența acestei plante. [G.-D. conopidei] /<ngr. kunupídi
gulii, s.f. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate, și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides). ♦ (Reg.) Nap porcesc. – Din bg. gulija.
s. (BOT.; Brassica oleracea var. gongyloides) (reg.) calarabă.
f. 1) Plantă erbacee leguminoasă, cu tulpina rotundă și cărnoasă. 2) Plantă erbacee cu tulpina înaltă și flori galbene, cultivată pentru tuberculii ei cărnoși, comestibili; nap-porcesc. /<bulg. gulija
s.m., s.n. 1. S.m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și cu semințe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S.n. P. restr. Sămânța muștarului (1), întrebuințată la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S.n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ♢ Expr. (Fam.) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra. – Din magh. mustár.
s. (BOT.) 1. (Brassica sinapis) (reg.) hrenoasă, rapiță de câmp, rapiță sălbatică. 2. (Si-napis sau Brassica alba) (reg.) rapiță albă. 3. (Sinapis sau Brassica nigra) (reg.) rapiță de muștar. 4. muștar de câmp (Sinapis arvensis) = ridichioară.
n. 1) Plantă erbacee anuală din familia cruciferelor, cu tulpina ramificată, cu flori galbene și semințe mici, rotunde, roșiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semințele acestei plante, folosite în alimentație și în medicină. 3) Pastă de culoare galbenă-verzuie preparată din aceste semințe și folosită în alimentație în calitate de condiment. ♢ A-i sări cuiva ~ul a fi cuprins de mânie; a se enerva. /<ung. muștár
napi, s.m. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute în formă de rozetă și cu rădăcina cărnoasă, de formă aproximativ sferică, comestibilă (Brassica napus). ♢ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbrăcat; p. ext. foarte sărac. 2. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, având tuberculii cu un conținut nutritiv bogat, folosită ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.
s. (BOT.) 1. (Brassica napus napobrassica) (înv., în Transilv.) tiuș. 2. (Brassica napus esculenta) (reg.) broajbă, gulie. 3. nap sălbatic (Brassica rapa campestris) = (reg.) rapiță de câmp, rapiță sălbatică. 4. nap-porcesc (Helianthus tuberosus) = topinambur, (reg.) picioică, măr-de-pământ, morcov-porcesc, pere-iernatice (pl.), (Olt.) crumpenă, (Mold.) gulie.
m. Plantă legumicolă, cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase și comestibile. /<lat. napus
napi, s.m. Plantă erbacee a cărei rădăcină cărnoasă de culoare albă sau rozalie, de formă rotundă sau lunguiață, este comestibilă (Brassica rapa, var. napus); este utilizată ca o legumă, având gust de gulie, mai ales în bucătăria franceză și cea germană (aici numită weiße Rübe = sfeclă albă). În țările scandinave și în SUA este preferat napul galben (Brassica napobrassica), un hibrid dintre nap și varză, cât o sfeclă mare, cu pulpa de culoare oranj, având gust pronunțat de varză (germ. Kohlrübe = sfeclă-varză), comercializat sub denumirea scandinavă rutabaga.
s.f. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subțire și ramificată și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei (Brassica napus oleifera și Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapița.
s. (BOT.) 1. (Brassica napus și rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-câmp, curechi-sălbatic. 2. rapiță-sălbatică (Nasturtium palustre) v. brâncuță.
f. 1) Plantă erbacee furajeră cu tulpina înaltă, subțire și ramificată, cu flori mărunte, galbene-aurii, cultivată și pentru fructele ei, din ale căror semințe se extrage ulei folosit în alimentație și în industrie. 2) colect. Semințe ale acestei plante. /<bulg. rapica
, verze, s.f. Plantă legumicolă bienală din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase și ondulate, care se învelesc unele pe altele formând o căpățână compactă, folosită în alimentație (Brassica oleracea); p. ext. mâncare preparată din frunzele acestei plante. ♢ Varză de Bruxelles = varietate de varză cu tulpina înaltă, cu căpățâna mică, de la care se consumă mugurii formați la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varză creață = varietate de varză cu frunzele încrețite și cu căpățâna afânată (Brassica oleracea sabauda). Varză roșie = varietate de varză cu frunzele roșii-violete, care se consumă ca salată (Brassica oleracea rubara). ♢ Expr. (Fam.) A face o varză = a încurca lucrurile, a nu face nici o ispravă. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varză = (mai ales despre cărți și caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrențui. – Lat. vir(i)dia verdețuri.
s. (BOT.) 1. (Brassica oleracea) (Mold., Bucov., Transilv. și Maram.) curechi. 2. varză creață (Brassica oleracea sabauda) = (reg.) chel, varză nemțească; varză de Bruxelles (Brassica oleracea gemmifera) (reg.) verzișoare (pl.).
f. Plantă legumicolă ale cărei frunze mari, groase, ondulate sunt înfășurate strâns unele peste altele, formând o căpățână compactă folosită în alimentație. ♢ Varză roșie specie de varză având frunzele de culoare roșie-violetă. Varză creață specie de varză având frunzele încrețite. A împăca și capra și varza a împăca două persoane cu interese și dorințe contrare. [G.-D. verzei] /<lat. virdia