, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.
interj. v. bravo.
tranz. (primejdii) A depăși cu bărbăție; a înfrunta fără frică. 2. intranz. A o face pe bravul; a manifesta ambiția de a se evidenția ca fiind viteaz. /<fr. braver