(2) bravuri, s.f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure.
s. 1. v. vitejie. 2. v. curaj.
s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejești) pl. bravúri
f. 1) Caracter brav; vitejie. 2) Faptă de om brav; manifestare de curaj. /<fr. bravure
s.f. 1. Vitejie, bărbăție, curaj. 2. Faptă curajoasă. [< fr. bravoure, it. bravura].
s. f. vitejie, bărbăție, curaj. ♢ faptă curajoasă. (< fr. bravoure, it. bravura)