brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.
vb., ind. prez. 1 sg. brevetéz, 3 sg. și pl. breveteáză
tranz. (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /<fr. breveter