brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.
brezez, vb. I. A găti înăbușit într-un recipient acoperit (brezieră), cu puțin lichid, fără ca acesta să acopere preparatul, timp îndelungat, la foc mic (carne de categoria a doua, păsări și pești întregi, legume).