briofite, s.f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophytea.
s.f.pl. Încrengătură de plante cu corpul diferențiat în tulpini și frunze, al căror prototip este mușchiul; (la sg.) plantă din această încrengătură. [Sg. briofită, pron. bri-o-. / < fr. bryophytes, cf. gr. bryon – mușchi, phyton – plantă].