definiția bronzati definiție dex

bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.

vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pârli, a (se) prăji, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

vb., ind. prez. 1 sg. bronzéz, 3 sg. și pl. bronzeáză

tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de bronz; a spoi cu bronz. 2) A face să se bronzeze; a pârli; a înnegri. /<fr. bronzer

intranz. A se înnegri la soare; a se pârli. /<fr. bronzer

vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pârli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].

vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (< fr. bronzer)

bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit². – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

adj. înnegrit, negru, pârlit, prăjit, (reg.) pârjolit. (Om ~.)