brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec.
adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.
[-diu pron. -diu]/brudíu adj. m., f. brúdie (sil. -di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi
pop. Care este prea tânăr; necopt la minte; fără experiență. [Sil. bru-diu; Acc. și brúdiu] /Orig. nec.