bruftuieli, s.f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: bruftuluiálă s.f.] – Bruftui + suf. -eală.
s. v. bătaie.
s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli
bruftuieli, s.f. 1. bătaie. 2. dojană aspră.