s.n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. – Bruna + suf. -aj.
s. (TEHN.) brunare. (~ul unei piese de oțel.)
s. n.
s.n. Brunare. [După fr. brunissage].
s. n. brunare. (după fr. brunissage)