bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).
bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică).
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeleáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățelésc, imperf. 3 sg. bucățeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeleáscă