bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
vb. v. îmbucătăți.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeáscă
tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată