bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.
adj. 1. v. grăsuț. 2. (ZOOL.) mărcuș. (Oaie ~.)
bucălăi, s.f., adj. (Oaie) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.
s. f., art. bucăláia, g.-d. art. bucăláii; pl. bucălăi
adj. f., pl. bucăláie/bucălái
f. și substantival (despre oi) Care are lână albă, iar botul și extremitățile membrelor negre. /bucă + laie