definiția bucherii definiție dex

bucheri, s.m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.

s. (fig.) tocilar. (E un ~ la școală.)

s. m., pl. buchéri

m. 1) înv. Persoană care abia învață buchiile; începător în ale învățăturii. 2) fam. Persoană care învață ceva în mod mecanic, fără a pătrunde în esența celor învățate; tocilar. /buche + suf. ~ar

bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.

vb. 1. v. silabisi. 2. (fig.) a toci. (Toată ziua ~ lecțiile.)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 sg. și pl. buchereáscă

tranz. fam. 1) (texte) A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a silabisi. 2) A învăța mecanic, citind de multe ori; a toci. /Din bucher

s.f. (Rar și fam.) Învățătură elementară de scris și citit. – Bucher + suf. -ie.

s. f., art. buchería, g.-d. bucheríi, art. bucheríei; pl. bucheríi