buimăceli, s.f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.
s. amețeală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (O stare de ~.)
s. f., g.-d. art. buimăcélii; pl. buimăcéli