buiurdisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [Pr.: bu-iur-] – Din buiurdiu (înv. „decret” < tc.).
vb. (sil. -iur-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiurdisésc, imperf. 3 sg. buiurdiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. buiurdiseáscă