buiurdíu (-íe),
s.n – (Înv.)
Ordin,
decret. – Var.
buiuruldiu, buiurultiu, buiurlău, buiurdismă. Tc.
buyur(ul)du „
ordin dat de un
guvernator de
provincie” (Șeineanu, III, 22);
ultima var. din ngr. μουπγιουρντισμα. – Der.
buiurdusi (var.
buiurdi), vb. (a
confirma prin
decret, a
comunica oficial), din tc.
buyurmak,
aorist buyurdy, sau din ngr. μουπγιουρντίζω, care
provine din tc. (Gáldi 156).