bujii, s.f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.
f. 1) Dispozitiv al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scânteia electrică necesară pentru aprinderea amestecului carburant din cilindru. 2) Preparat farmaceutic în formă de cartuș, din unt de cacao, în care se încorporează substanța activă. [Art. bujia; G.-D. bujiei; Sil. -ji-e] /<fr. bougie
s.f. 1. Dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea carburantului motoarelor cu explozie. 2. Preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. Tijă flexibilă sau rigidă, folosită ca sondă în chirurgie. [Gen. -iei. / < fr. bougie].
s. f. 1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie. (< fr. bougie)