bulbucături, s.f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.
s. v. proeminență, protuberanță.
s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri
f. Loc bulbucat de pe suprafața unui obiect; proeminență rotunjită. /a (se) bulbuca + suf. ~ătură