, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.
1) (despre ochi) v. A BULBUCA și A SE BULBUCA. 2) rar (despre suprafețe, obiecte etc.) Care este rotunjit în afară, formând o proeminență. /v. a (se) bulbuca
bulbúc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.