bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bulgăreáscă
tranz. pop. 1) A împroșca cu bulgări. 2) (scheletul de nuiele al unei construcții) A lipi cu lut. /Din bulgăre