bulichere, s.n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.
s. v. cioarsă.
s. n., pl. bulichére
n. pop. 1) Cuțit mare și lung. 2) fig. Cuțit care nu taie; cuțit tocit. /cf. ung. bugyli
s.n. – (Mold.) Cuțit, briceag. Origine necunoscută. Cihac, II, 486, propune ca etimon mag. bugyli, „cuțit cu mîner de lemn”.