s.n. v. bulină.
//Ă ~e f. 1) Înveliș (solubil) în care se pun anumite medicamente cu gust neplăcut, pentru a putea fi înghițite mai ușor; capsulă; casetă. 2) Bucățică de hârtie de formă rotundă, unsă pe una din fețe cu gumă arabică, folosită pentru a lipi plicuri, scrisori, dosare. 3) mai ales la pl. Desen în formă de cerc plin, imprimat pe o țesătură. /<fr. bouline
s.n. – 1. Pastilă. – 2. (Înv.) Pap, cocă din făină și apă pentru lipit. Ngr. μπουλίνι (Tiktin; DAR).
s.n. 1. Înveliș (de amidon) în care se pun anumite prafuri pentru a putea fi înghițite mai ușor; cașetă, capsulă. 2. Desen în formă de cerc plin, imprimat pe o țesătură. 3. Bucată mică de hârtie, unsă pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, scrisori etc. [Pl. -ne, -nuri, var. bulină s.f. / < ngr. bulini].