bungalouri, s.n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. – Din engl. bungalow.
s. n., art. bungalóul; pl. bungalóuri
s.n. v. bungalov.
s. n. locuință din lemn și împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de vegetație. ♢ casă mică din materiale ușoare, la țară sau pe malul mării, în timpul vacanțelor. (< engl. bungalow)