buretiere, s.f. Cutiuță care conține un burete (ud). – Burete + suf. -ieră.
s. f., pl. buretiére
f. Obiect mic având un burete (ud) în interior. [Sil. -ti-e-] /burete + suf. ~ieră
s.f. Obiect mic cu un burete în interior, care servește la umezit timbrele înainte de a fi lipite. [Pron. -ti-e-. / et. incertă].
s. f. cutiuță cu burete care servește la umezit timbrele de lipit. (< burete + -ieră)