pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză
pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță
s. (MET.) bură, burnițeală, țârcâială, țârâială, (reg.) buruială, roureală. (O ~ de toamnă.)