s.f. – Copcă, gaură în gheața unei ape. Cuvînt rar, pe care în ce ne privește nu îl cunoaștem. La Cihac, II, 486, este menționat ca un der. al mag. burduga „șuvoi de apă”. Înclinăm să vedem acest cuvînt ca un diminutiv de la bortă, „gaură” probabil scris greșit.