burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ♢ Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.
vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răscula, răsti, răzvrăti, revolta, ridica, striga, supăra, țipa, urla, zbiera, zbârli.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burzuluiésc, imperf. 3 sg. burzuluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. burzuluiáscă
tranz. A face să se burzuluiască. /<ung. borzolni
intranz. 1) înv. A se ridica la luptă (împotriva nedreptăților sociale și economice); a face răscoală; a se răscula; a se răzvrăti; a se revolta. 2) pop. A se mânia brusc. 3) pop. (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a se strica. 4) pop. (despre păr) A se face vâlvoi; a se zbârli; a se ciufuli. /<ung. borzolni
vb. – 1. (Rar) A zbîrli, a ciufuli. – 2. A se răscula, a se răzvrăti, a se ridica. Mag. borzolni „a zbîrli” (DAR), poate contaminat cu pol. burzyć „a tulbura”, burzić się „a se răscula” (Cihac, II, 35). – Der. burzuluială, s.f. (răscoală, rebeliune); burzuluitor, adj. (înv., ațîțător; revoltător, scandalos).