butaci, -ce, adj. (Despre unele animale) Cu coarne scurte și groase. – Cf. magh. buta.
adj. m., pl. butáci; f. sg. butácă, pl. butáce
pop. 1) și substantival (despre animale cornute) Care are coarne scurte și groase. 2) fig. fam. (despre persoane) Care vădește lipsă de inteligență; greu de cap; neghiob; netot; nătâng; nătărău; năuc; nerod; prost; tâmp; tont. /<ung. buta