butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. butășeáscă
tranz. (plante) A înmulți prin butași. /Din butaș
s.n. Butășire. – V. butăși.
butășiți, -te, adj. (Despre plante) Care este înmulțit prin butași. – V. butăși.
s. v. butășire.
adj. m., pl. butășíți; f. sg. butașítă, pl. butășíte