butelci, s.f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.
s. v. sticlă.
s. f., g.-d. art. butélcii; pl. butélci
f. pop. 1) v. BUTELIE. 2) Vas din lut ars, cu gâtul strâmt, folosit pentru păstrarea lichidelor, în special a băuturilor alcoolice. /<ucr. butelka