definiția buzunarele definiție dex

pe cineva în buzunar expr. a avea un avantaj (asupra cuiva); a fi superior (cuiva)

expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

expr. v. a cunoaște ca-n palmă.

(cuiva) buzunar expr. (friz.) a tăia clientul cu briciul pe un obraz.

buzunare, s.n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ♢ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporții mici; de valoare redusă. Ediție de buzunar. ♢ Expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu. Bani de buzunar = sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunár s.n.] – Din ngr. buzunára.

s. (prin Transilv. și Maram.) jeb. (~ la vestă.)

s. n., pl. buzunáre

n. Săculeț cusut la o haină, mai ales pe partea ei interioară, pentru a ține diferite obiecte mici de uz personal (batistă, pieptene, portmoneu etc.) sau în scopuri decorative. ♢ De ~ care încape în buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poartă în buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hoț de ~e hoț de lucruri mărunte. A da (sau a pune, a plăti) din ~ a plăti din banii proprii o pagubă pentru care nu ești vinovat. A avea (sau a băga) pe cineva în ~ a avea pe cineva în puterea sa. A sta cu mâinile în ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari

s.n. – Pungă interioară la haine. – Var. buzdunar, boz(d)unar, bozinar, posunar etc. Mr. buzunar. Ngr. μπουζουνάρα (Cihac, II, 641; DAR), din gr. ζωνάριον, cf. tc. zunnar „cingătoare de călugăr.” – Der. buzunări, vb. (a fura din buzunarul cuiva, a umbla în buzunarul cuiva); buzunărit, s.n. (furt); buzunăreală, s.f. (furt); îmbuzunări, vb. (a pune în buzunar, a încasa; a fura, a buzunări), cuvînt rar, format artificial, pe baza fr. empocher.

buzunắri, (în gen. buzunáre) s.n. ~

antreu, bonjur, bughelar, caraiman, caraman, căldură, cegmegea, clapsă, coajă, a doua la căldură, extremă, flanc, găleată, gușă, jeb, la clapsă, la crăcan, la prima, la stradă, mușama, ploscă, poznar, prima la căldură, primărie, pungă, răsuflătoare, sarsana, scoarță, sertar, a treia la căldură, tuflă, vast.

buzunărele, s.n. Buzunăraș. – Buzunar + suf. -el.

s. v. buzunăraș.

s. n., pl. buzunăréle

expr. fără (a aduce) nimic.