(instrument) s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. cârâitórii; pl. cârâitóri
, cârâitoare s.f. găină.
, cârâitoare s.f. găină.
cârâitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S.f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – cârâi + suf. -tor.
cârâitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S.f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – cârâi + suf. -tor.
adj. m., (persoană) s. m. (sil. -râ-i-), pl. cârâitóri; f. sg. și pl. cârâitoáre
adj. m., (persoană) s. m. (sil. -râ-i-), pl. cârâitóri; f. sg. și pl. cârâitoáre
, cârâitori s.m. (intl.) bătăuș.