Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cârceilor definiție dex
cârceilor
găsește rime pentru
cârceilor
CÂRCÉIE,
cârceie
, s.f.
Piesă
de
lemn
sau de
fier
de la
car
, cu care se
leagă
tânjala
de
proțap
(
când
se
înjugă
patru
boi
). –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cârceilor
CÂRCÉIE
s. v.
brățară
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cârceilor
cârcéie
(
piesă
de
legătură
) s. f.,
art
.
cârcéia
,
g.-d.
art
.
cârcéiei
/
cârcéii
;
pl.
cârcéie
/
cârcéi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cârceilor
CÂRCÉIE ~
f.
Obiect
de
lemn
sau de
metal
cu care se
leagă
tânjala
de
proțap
,
când
se
înjugă
a
doua
pereche
de
boi
. /Din
cârcel
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cârceilor
CÂRCÉL,
cârcei
, s.m.
1.
(
Med
.)
Contracție
bruscă
și
involuntară
a
mușchilor
de la
extremități
,
însoțită
de
obicei
de
senzații
dureroase
.
2.
Organ
vegetal
care are
aspectul
unui
fir
răsucit
în
spirală
, cu
ajutorul
căruia
planta
se
agață
de
corpurile
din
jurul
ei.
3.
(Zool.)
Căpușă
. – Cf. scr.
krč
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cârceilor
CÂRCÉL
s.
1.
(
reg
.)
acățele
(pl.)
cir
.
(~ al unor
plante
agățătoare
.)
2.
v.
căpușă
.
3.
(
BOT
.) (
Ephedra
distachya
)
slăbănog
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cârceilor
CÂRCÉL
s. v.
căpușă
,
cercel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cârceilor
cârcél
(
med
.,
bot
., zool.) s. m., pl.
cârcéi
,
art
.
cârcéii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cârceilor
CÂRCÉ//L ~i
m.
1)
Contracție
involuntară
a
mușchilor
însoțită
de o
durere
acută
. 2)
Organ
vegetal
al unor
plante
cu
ajutorul
căruia
aceasta se
prinde
de
obiectele
din
apropiere
. /cf. sb.
krț
+ suf.
~el
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cârceilor
cîrcél (cârcéi),
s.m. –
1.
Organ
vegetal
ca un
fir
în
spirală
propriu
plantelor
agățătoare
. –
2.
Buclă
, cîrlionț,
zuluf
. –
3.
Parazit
al cîinelui (
Ixodes
ricinus
). –
4.
Contracție
involuntară
a
mușchilor
. – Var.
cîrcei
, cîrcea,
cîrci
.
Probabil
rezultat
al
contaminării
lui
cercel
cu sl.
krŭčiti
„a
toarce
”; cf. sb.
krč
„cîrcel”,,
krčel
„cîrlig”. Sp.
zarcillo
indică
faptul
că
sensul
1
există
încă
în
cercel
.
Sb.
krčel
, pe care Skok 63
îl
indică
drept
etimon
al
rom
. și bg.
kurčel
(Conev 50 și 60)
par
a fi
împrumuturi
din
rom
.,
căci
-
el
nu se
explică
prin sl. Cf.
cîrci
.
(Crețu 327 se gîndea la lat.
cancellus
și Diculescu,
Elementele
,
462, la gr. ϰριϰέλλιον „
inel
”). Var.
cîrcei
este un
sing
.
analogic
refăcut
pe
baza
pl. și
cîrcea
un f. de
același
tip
, în
timp
ce
cîrci
ar
putea
deriva
direct
din sl., cf. sb.
krc.
Dimpotrivă
, Byck-
Graur
23
consideră
că
cîrcei
este
forma
primitivă
de
sing
., de la al
cărui
pl. s-a
format
un
sing
.
analogic
cîrcel.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cârceilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK