cîrpătór (cârpătoáre),
s.n. –
1. farfurie de
lemn,
tavă. –
2. Lopățică de
brutar. – Mr.
crăpitor, cărpitor, cripitor; megl.
călpitor, cripitor. Lat.
coŏpĕrtōrium „
capac” (Pușchilă,
Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu,
Dacor., I, 415;
DAR). Cu
sensul al
doilea, pare a fi
intervenit o
confuzie cu
cîrpă; într-
adevăr,
una dintre lopățelele folosite de
brutari se
învelește de
obicei într-o cîrpă
umedă,
înainte de a se
introduce în
cuptor. Sb.
krpàtur (
sec. XVII), pe care Daničič, V, 627,
îl derivă din it.
copritore,
ar putea proveni din
rom.