cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.
vb. (BIS.) a tămâia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)
vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițéz, 3 sg. și pl. cădelnițeáză
tranz. 1) bis. A tămâia cu cădelnița. 2) rar (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata; a adula. /Din cadelniță