călătorii, s.f. Acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ♢ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva. – Călători + suf. -ie.
s. f., art. călătoría, g.-d. art. călătoríei; pl. călătoríi, art. călătoríile
f. Drum pe care îl face cineva într-un loc mai îndepărtat. [Art. călătoria; G.-D. călătoriei; Sil. -ri-e] /a călători + suf. ~ie