Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția călăuze definiție dex
călăuze
găsește rime pentru
călăuze
Cuvinte apropiate:
călăuz
,
călăuză
,
călăuzi
CĂLĂÚZ
s.m. v.
călăuză
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia călăuze
CĂLĂÚZ
s. v.
cap
,
căpetenie
,
comandant
,
conducător
, mai-
mare
,
șef
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia călăuze
CĂLĂÚZĂ,
călăuze
, s.f.
1.
Persoană
care
însoțește
pe cineva
spre
a-i
arăta
drumul
și
spre
a-i da
indicațiile
sau
explicațiile
necesare
;
ghid
.
2.
Persoană
care
îndrumează
într-o
acțiune
, într-un
domeniu
de
cercetare
etc.;
conducător
,
îndrumător
.
3.
Îndreptar
,
ghid
. [Var.:
călăúz
s.m.] – Din tc.
kılavuz,
ngr.
kalaúzis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia călăuze
CĂLĂÚZĂ
s.
1.
v.
ghid
.
2.
v.
îndrumător
.
3.
îndrumător
,
povățuitor
,
sfătuitor
,
sfetnic
, (livr.)
mentor
, (înv. și fam.)
dascăl
, (înv.)
povață
,
tocmitor
.
(X îi
servește
drept
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia călăuze
călăúză
s. f., g.-d.
art
.
călăúzei
;
pl.
călăúze
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia călăuze
CĂLĂÚZ//Ă
1
~e
f.
1)
Persoană
care
conduce
un
grup
de
turiști
sau de
vizitatori
,
dând
explicațiile
necesare
;
ghid
. 2)
fig.
Îndrumător
(
persoană
,
învățătură
,
teorie
etc.) în
viață
sau într-un
domeniu
de
activitate
. [G.-D.
călăuzei
;
Sil
.
-lă-u-
] /<
turc
.
kilavuz
, ngr.
kalaúzis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia călăuze
CĂLĂÚZ//Ă
2
~e
f. fig.
Lucrare
în care se
dau
îndrumări
într-un
domeniu
;
îndreptar
;
îndrumar
;
ghid
. [
Sil
.
-lă-u-
] /<
turc
.
kilavuz,
ngr.
kalaúzis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia călăuze
călăúză (-ze),
s.f. –
Ghid
. – Var.
călăuz
,
s.m. Mr., megl.
călăuz
.
Tc.
kila(v)
uz
(Șeineanu, II, 76; Meyer 167; Lokotsch 1276); cf. ngr.,
alb
.
kaljaus(
ë
)
, , bg., sb.,
pol
.
kalauz
, mag.
kaláusz
. Este
unul
din
puținele
cuvinte
care
aparțin
f. prin
formă
și m. prin
sens
,
cum
sînt:
calfă
,
catană
,
sentinelă
.
– Der.
călăuzi
,
vb. (a
conduce
, a
îndruma
);
călăuzitor
,
adj. (care
călăuzește
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia călăuze
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK