cămășuieli, s.f. 1. Acțiunea de a cămășui; cămășuire. 2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ♢ Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților2 de beton. 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [Pr.: -șu-ia-] – Cămășui + suf. -eală.
s. f., g.-d. art. cămășuiélii; pl. cămășuiéli
f. 1) Pojghiță care acoperă unele materii și obiecte. 2) Căptușeală interioară a unui tunel. [Sil. -șu-ia-] /Din cămașa